duminică, 30 aprilie 2017

Floarea de iris (floarea de stanjenel) si legenda ei

-Uite, mami, am gasit o gura-leului uriasa! se aude o voce limpede ca un clopotel.
Copilul intinde manuta si atinge cu delicatete petalele de un violet deschis ale unui stanjenel rasarit in gradina. Mama zambeste cu ingaduinta, ca de obicei, si ii spune copilului ca floarea mov nu este gura-leului, desi are o forma asemanatoare, ci o floare de iris, un stanjenel. 
-Dragul meu, floarea de iris nu este doar foarte frumoasa si discret parfumata, ci are si o poveste interesanta. Daca esti cuminte, cand intram in casa iti spun care este legenda ei.
Mama si copilul se prind de maini si se ascund in umbra casei, acolo unde povestile se nasc, infloresc si raspandesc arome fine.
Se spune ca pe lume traia candva un baietel. Era un copil timid, care prefera sa stea in gradina, ascuns de privirile oamenilor. Isi canta melodiile invatate de la bunica, impletea coronite din flori de buna dimineata si uneori, cand obosea, lasa pasarile cerului sa il adoarma prin trilurile lor. 
Intr-o zi, la baiat in curte a intrat o fetita. Avea parul galben ca spicul graului si o rochita de un mov deschis. Fata, pe care o chema Iris, era indrazneata, spre deosebire de el, care era atat de sfios. I-a povestit baiatului ca a venit la bunici, in vacanta, ca s-a plictisit singura si ca ar dori
un prieten cu care sa se joace si sa discute despre flori, despre soare, despre povestile din carti. Baiatul, asa timid cum stim deja ca era, s-a impurpurat la chip, devenind una cu rochia fetei, motiv pentru care ea niciodata nu l-a chemat pe nume, ci a ales sa il strige Stanjenel.
S-au imprietenit repede. Se intalneau dimineata, de cum se usca roua pe flori, se jucau, povesteau, se ascundeau in iarba si cantau. Vara a trecut repede. La fel si verile urmatoare, caci baiatul si prietena lui, Iris, se intalneau an de an in satul dintre dealuri. Au ramas prieteni chiar si cand au crescut, iar mai tarziu s-au casatorit. Au trait fericiti pana la adanci batraneti, iar atunci cand s-au stins, Zeul Florilor a decis sa ii lase sa petreaca vesnicia impreuna, ca o singura floare, floarea de iris, care se mai numeste si floare de stanjenel. 
Copilul asculta legenda si zambeste, inchipuindu-si ca toti bobocii de langa floricica din gradina sunt copiii lui Iris si ai lui Stanjenel. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu