Legenda spune ca floarea plangea in fiecare dimineata cu lacrimi de roua. Credea ca s-a nascut sub o stea mai putin norocoasa. Langa ea nu se oprea nimeni, nimeni nu se mira de frumusetea si parfumul sau. Parca nici soarele nu era generos cu ea cum era cu suratele ei. Razele sale o oboseau, ii rapeau din putere. Trista, floarea isi pleca tulpina spre pamant si isi inchidea petalele in fiecare zi, ferindu-se de caldura naucitoare. Abia spre seara, dupa ce apunea soarele, in lumina lunii si in aerul rece, floarea se desfacea larg, isi intindea gatul spre stele si le intreba sfioasa: care dintre voi ma poate lua sub obladuirea sa? Cine imi poate pune in valoare frumusetea si parfumul pe care il eman? Stelele ramaneau tacute, dureros de tacute. Intr-o seara, pe care isi susura cantecul de jale, floarea a auzit o voce. Floare alba si frumoasa, cu parfum imbatator! Floare alba, de-a frumusete ireala, imi dai voie sa te imortalizez intr-o fotografie? a intrebat timid baiatul, care pe atunci inca nu devenise fotograf profesionist bucuresti. Parca ai fi regina noptii, atat esti de frumoasa! i-a mai spus el, incantat peste masura de farmecul florii.
Ea aproape ca a lesinat de fericire. Chiar credea ca este atat de frumoasa? Chiar ii placeau frunzele ei usor paroase, petalele groase si parfumul apasator, ce taia respiratia? Inca nu v-am spus, dar floarea era si modesta. Natura o inzestrase cu multe daruri, dar ea nu le vedea. Nu isi putea imagina ca un om s-ar putea opri sa o admire, sa o fotografieze si sa ii sopteasca vorbe pe care doar in vis le mai auzise. Omule, nu glumesti? Nu iti razi de mine si de necazul meu? Omul a zambit misterios. A facut o fotografie, si inca una, si inca una. Te voi numi Regina Noptii. Fotografiile tale vor fi expuse pe peretii oamenilor. Gingasia ta ii va fermeca. Vor avea senzatia ca parfumul tau puternic le-a invadat casele. Vor veni sa te caute. Vor dori sa te ingrijeasca. Iti vor da sa bei roua neinceputa si iti vor canta frumusetea ireala in legende. Tu, regina a noptii, vei fi mereu o floare intre stele, o stea intre flori. Datorita tie imi doresc sa pot fotografia tot ce imi iese in cale, sa descopar frumusetea acolo unde nimeni nu o vede si sa arat lumii fotografiile mele, ca oamenii sa vada si ei ceea ce vede ochiul meu, sa simta ceea ce simte sufletul meu.
Regina noptii, cu inima batand de fericire, si-a inclinat capsorul spre miazanoapte si s-a rugat la Zeul Florilor.
Da, Zeule, acestui om, tot ceea ce merita si tot ceea ce isi doreste. Da-i talentul de a descoperi frumusete oriunde ar merge, da-i dorinta de a scoate ce este frumos chiar si din lucrurile care altora li se par mai urate, da-i talentul de a face cele mai frumoase fotografii, de a deveni cel mai bun fotograf profesionist din Bucuresti, orasul unde locuieste si unde m-a gasit pe mine!
Zeul Florilor i-a auzit ruga. A facut o vraja si i-a implinit pe loc dorintele. De atunci, in Bucuresti exista un fotograf profesionist care vrajeste cu fotografiile sale, care poate descoperi frumusetea oriunde merge, care scoate ce este frumos chiar si din lucrurile mai putin frumoase, care e deja renumit pentru ca transforma fotografiile in opere de arta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu