vineri, 27 noiembrie 2015

Legenda poeziei Vara, de G. Cosbuc

Buna dimineata, dragii mei! Numele meu este prea putin important in aceasta poveste. Sunt o floare ca oricare alta si astazi vreau sa va ofer legenda unor frumuseti varatice si a unei poezii. 
Se facea ca in acea perioada, demult, tare demult, se intrunise un consiliu mare pentru a discuta diverse chestiuni serioase (bineinteles ca nu voi trada aici secretele). Erau adunate acolo flori de toate formele si culorile. Aerul era ametitor de parfumat. Nici muntele nu indraznea sa isi coboare umbra asupra lor. Soarele zambea vesel vazand cum florile pamantului isi dadusera mana intr-o hora a prieteniei. Erau ingemanate acolo toate culorile curcubeului, spre bucuria privitorilor. Printre ei, un barbat cu suflet de poet. Privea, privea, si nu se mai satura! Imbatat de parfumul atator flori, poetul a exclamat:
"Cât de frumoasă te-ai gătit, 
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!"

joi, 26 noiembrie 2015

Ursitoare de botez

Noi, florile, dormitam intr-o vaza uriasa din florarie. Deodata, am vazut cum doua maini avide s-au intins spre locul unde stateam. Pe cateva dintre noi le-au prins intre degetele hraparete. Ne-a luat ameteala si o teama cumplita a pus stapanire pe sufletele noastre inocente. Unde vor sa ne duca? Ce vor sa faca din noi? Am aflat destul de repede. Pe cele mai frumoase ne-au prins pe o lumanare colorata, de botez. Ne-au spus sa stam cuminti acolo si sa zambim tuturor celor ce ne vor privi, sa imprastiem parfum si praf de stele tuturor. Lumea intra, se mira de frumusetea noastra, apoi uita, preocupata de alte atractii. Spre seara am avut ocazia de a sta destul de aproape de niste ursitoare botez ieftine, venite sa ureze micutului botezat tot ce e mai bun pe lume. Erau fete foarte tinere si frumoase, cu voci calde, catifelate, care mangaiau urechile parintilor, ale nasilor si ale invitatilor. Doar bebelusul a ramas insensibil la cuvinte, mult prea mic pentru a intelege ca intreaga adunare ii celebra venirea pe lume si ii dorea sa aiba un viitor luminos, lipsit de griji, de probleme, de necazuri.

Flori, cadouri si perle

Se spune ca florile nu pot vorbi, insa noi ne amintim bine o poveste legendara despre un ocnas evadat si despre frumoasa lui culegatoare de perle. Fata cu pielea bronzata se trezea dimineata si pleca pe mare intr-o barca subreda. Ajunsa in locul potrivit, se scufunda pana pe fundul marii si isi umplea saculetul cu scoicile in care se ascundeau minunatele perle. Intoarsa acasa, fata desfacea fiecare scoica cu rabdare si pricepere. Punea deoparte perlele mari, valoaroase, iar pe cele micute si mai putin valoroase le arunca alaturi de altele. Ii oferea cadou iubitului sau, ocnasul evadat, fiecare perla mare si frumoasa. Oare cati barbati au mai avut acest noroc? ne intrebam noi, florile. Probabil nici macar unul, de cand e lumea si pamantul. Dar femeile, m,ai primesc ele cadouri si/sau perle? Sau se ocupa singure de acest lucru, intrand pe site-ul www.cadourisiperle.ro si comandand de acolo tot ce le pofteste inima?

joi, 19 noiembrie 2015

Cate ceva despre motoare electrice trifazate

Motoarele electrice sunt cele ce pun in miscare lumea. Chiar daca resursa de energie de baza a omenirii este combustibilul fosil, nu poate fi ignorata nici importanta energiei electrice, cu atat mai mult a motoarelor electrice care transforma energia electrica in energie mecanica pentru a pune in miscare angrenaje, utilaje si sisteme din cele mai diverse.
            O categorie a motoarelor electrice folosita cu preponderenta in sectorul industrial dar si pentru aplicatii de mai mica anvergura este reprezentata de motoarele electrice trifazate. Caracteristicile tehnice ale acestora le recomanda pentru situatii in care este nevoie fie de trepte de turatie diferite, fie de rezistenta si durabilitate in conditii si factori de mediu nefavorabili.
            Alegerea unui motor electric trifazat performant este influentata de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt cei ce tin de mediul in care motorul actioneaza.

miercuri, 11 noiembrie 2015

Maclura pomifera - legenda unui portocal fals

Mi-as dori sa raman in amintirea voastra pentru totdeauna. Nu stiu ce trebuie sa fac pentru a deveni legenda. Poate sa va spun ca mi-am dorit mereu sa fiu la fel de iubit pe cat e portocala, sa fiu la fel de dulce si de cautat. Poate ar trebui sa va povestesc despre zilele de vara cand capturam orice raza de soare, sperand ca voi deveni portocaliu si toti copiii isi vor intoarce spre mine privirile, asteptand sa ma coc. Poate ar trebui sa va spun ca nici macar animalele nu ma vor, din pricina ca sunt necomestibil. Stiti voi ce inseamna asta? Inseamna ca nimeni nu ma vrea, nimeni nu ma iubeste, nimeni nu are nevoie de mine. Sunt doar un fruct verde, ratacit din intamplare pe pamant, si in pamant ma voi retrage la sfarsitul toamnei, nestiut de nimeni. Am coaja bulbucata, sunt rotund si seman cu o minge de tenis. Unii oameni, avand o fire poetica, spun despre mine ca sunt chiar frumos, mai ales cand ma transform din verde in galben, tot mai galben. Dar nici macar ei nu imi gasesc o intrebuintare, un rost pe lume...